Salut! Eu sunt TU! Ne cunoaștem foarte bine, doar că uneori, accidental, uităm unul de altul. Uitam să ne facem timp unul pentru altul. Când a fost ultima dată când ne-am privit unul pe altul? Oare mai semănăm atât de mult pe cât ar trebui?
Eu sunt partea din tine pe care uneori ai vrea să nu o ai, pe care uneori vrei să o ții ascunsă. Tu ești rațională. Ești frumosă. Ești încăpățânată și vrei să-ți iasă totul perfect mereu. Nu te lași niciodată umilită și nu accepți niciodată sfaturi, considerând asta jignitor. Adică, de ce să primești sfaturi? Tu nu ești capabilă singură să-ți rezolvi problemele? Ești la fel de bună ca ei. Poate chiar mai bună. Poți reuși și fără lecțiile lor inutile. Poți să faci ceva și fără ca ei să facă pe deștepții cu tine. Nu suporți să fii ignorată. Te doare atunci când ai ceva de spus, iar cei din jurul tău nu te ascultă. Aproape disperi când ei nu fac așa cum consideri tu că e mai bine. Chiar și pe el îl vrei din astfel de motive. Nu îl vezi frumos, îl vezi interesant. Nu îl vezi bărbat, îl vezi o jucărie. Nu îl vezi pentru o viață, îl vezi doar ca pe un moft. Te folosești de el știind că nu e bun decât să te ajute pe tine să capeți experiență. Îl analizezi. încerci să înțelegi ce vrea fără să îl întrebi. Faci presupuneri despre el. îl critici dur la cea mai mică greșeală. Îl umilești. Te joci cu el. E doar ca o carte pe care imediat ce-ai terminat-o de citit o uiti în bibliotecă și nu o mai scoți de acolo poate niciodată.
Suntem diferite și totuși, chiar dacă îți e greu să accepți, noi două formăm un întreg. Suntem o ființă și nu putem trăi una fără alta. Eu te pun pe tine la pământ când te înalți prea sus, iar tu mă ridici pe mine atunci când cad.
Eu?! Eu sunt simplă. Eu doar simt. Îi accept pe ei fără să îi judec sau să le pun întrebări cu privire la alegerile lor. Am apreciat mereu frumusețea care vine din fiecare și dacă cineva nu se vede frumos, îl ajut eu să vadă asta în el. Îmi place să mă las purtată de emoții, de lumină, de culoare, de frumusețe. Să plutesc peste tot. Să văd tot. Să aflu cât mai multe. Și el? Oh, Doamne! El e așa frumos. E atent, e grijuli. Știe mereu ce să spună. Da, mai greșeste. Dar pana la urmă cine nu o face? Nu contează cine are dreptate până la urmă. Nu contează cine e mai bun. Contează că atunci când unul e slab, celălalt devine automat puternic. Și el are momente de slăbiciune și de aia sunt aici. Îl ascult când are ceva de spus și tac atunci când nu am nimic de spus. Mă ascund într-un colț, uneori întunecat, de fiecare dată când tu mă respingi. Știu că nu mă placi. Știu că suntem diferite, dar n-ai idée ce lucruri am putea face împreună. Tu ești puternică, eu te pot face să simți emoția puterii. Tu vrei să domini, eu te pot face să fii superioară prin respectul lor. Tu vrei să ai totul, eu te pot face să înveți să împarți. Sunt și am fost mereu cea mică, cea nebăgată în seamă. Cea ignorată de cele mai multe ori și asta nu e deloc comod. Demonstrează cât ești de bună. Lasa-mă pentru o secundă măcar să-ți demonstrez ce-am face din ei dacă am lucra împreună. Ia-mă de mână și hai să facem totul așa cum trebuie, împreună…
Salut, rațiune! Eu sunt valul ăla de emoții care te enervează tot timpul și care incearcă să te împiedice să faci lucruri care te vor răni. Eu sunt sufletul tău!
