Vorbeam acum ceva timp despre relații cu un prieten care era tare mirat de faptul că sunt într-o relație în care există și spațiu personal. În timp ce-i explicam despre de ce nu cred în gelozie și alte bazaconii, îmi spune că el nu crede c-ar fi avut încredere în mine câtă are iubitul meu și că, dacă aș fi fost într-o relație cu el, ar fi trebuit să-i câștig încrederea. Eh, nu mai spune?! Și uite de aici am început eu să mă tot întreb care-i treaba cu încrederea asta și cum se câștigă. E ca la 6 din 49, ca la păcănele când aștepți să intre speciala sau cum?
Nu mă înțelegeți greșit. V-am zis că eu doar par inteligentă. Ăsta e și motivul pentru care n-am găsit un răspuns. Să-mi explice și mie cineva, vă rog, cum se câștigă încrederea asta. Îi verifici partenerului telefonul o lună și dacă nu găsești nimic, ai încredere? Îi dai teste surpriză cu întrebări capcană? Îl trimiți la Insula Iubirii? Ce faci ca să consideri că partenerul tău e demn de încredere? Îi dai animalul tău de companie să aibă grijă de el o lună, îi spui un secret fals și aștepți să vezi dacă îl spune mai departe? Chiar nu înțeleg aceste taine ale câștigării încrederii. Mai ales că, la început de relație, trebuie să fii complet absurd să ai aceleași pretenții ca de la o relație de ani buni. Sau doar eu cred asta? În fine.
Din punctul meu de vedere, ca să ne lămurim, încrederea se oferă, nu se câștigă. E o chestiune de alegere. Alegi să ai încredere într-un om pentru că nu ai cum să știi dacă e de încredere sau nu. Cum știi dacă cineva o să te înșele dacă nici măcar nu știi dacă a avut sau nu ocazia să te înșele? (O să vorbim noi într-o zi și despre cum nu poți spune că ești fidel decât după ce-ai ocazia să fii infidel). Îi controlezi viața să te asiguri că n-are oportunități? Îi interzici interacțiunile cu persoane de sex opus să fii sigur că nu e tentat? Îi controlezi telefonul și-l suni non-stop? Păi tu știi cât timp îți trebuie să faci toate astea? De-aia nu faceți, mamă, nimic cu viețile voastre! În loc să trăiți, vă încrâncenați și dezvoltați obsesii față de viețile altor oameni. Stați stresați, vă agitați, vă faceți tot felul de scenarii. Și pentru ce? Atât de scurtă e viața și atât de repede trece, încât mi se pare dureros de trist s-o petreci cu astfel de lucruri. Atât de mult timp liber ai pentru lucrurile care contează când înțelegi că lucrurile pe care nu le știi, nu-și fac rău. Păi în tot timpul ăla în care am sta să ne verificăm telefoanele unul altuia, nu mai bine bem noi un vin, vedem un film, mâncăm ceva bun și ne facem planuri împreună?
Sunt recunoscătoare că ne-am maturizat împreună și c-am înțeles că o relație sănătoasă depinde de încrederea de sine și încrederea pe care alegi să i-o oferi celui de lângă tine. Chiar vorbeam zilele trecute și ne spuneam cât de norocoși suntem că suntem doi oameni într-o relație, dar liberi.
