Dacă ți-aș da inima mea pentru o clipă, ai avea puterea să-i înțelegi ritmul? Ai smulge-o din piept la prima bătaie neregulată sau ai învăța-o cum să-și găsească echilibrul? Ți-ai scrie muzica-n BPM-ul ei sau l-ai schimba pentru a nu-ți strica creațiile? La cum o cunosc, nu cred c-ai avea puterea de a-i dicta nimic. Ai fi hipnotizant de aritmia ei, iar gândurile tale s-ar sincroniza cu ea.
Aș vrea să-ți pot da inima mea pentru câteva clipe ca să înțelegi cine sunt fără să mai fie nevoie să trăiesc cu dorința obsesivă de a-ți arăta. Aș vrea să vezi cât e de fragilă și câte urme au lăsat acești puțini ani. Dac-ai s-o porți, ai să simți și tu că mai există și ochi sinceri și oameni care nu vor doar să-ți facă rău. O să înțelegi, mai bine decât oricine, puterea cu care încă mai cred în iubire și răbdarea cu care aștept și sper ca oamenii să se schimbe.
Aș vrea să-ți dau inima mea pentru câteva clipe să înțelegi și tu cine ești. Trăiești ca un orb care bâjbâie prin propriul suflet căutându-și vină și ascunzându-se de lume, dar inima mea te-ar face să ieși din colțul întunecat al minții tale și să le arăți oamenilor cât de puternic strălucești când soarele-ți atinge pielea. Dincolo de timp și spațiu, ți-ai putea vedea cu adevărat ochii în oglindă și ai putea să vezi durerea din ei care nu le pune deloc culoarea-n evidență. Ar bate inima mea tot mai tare și mai tare până te vei opri din a asculta orice altceva în afara ritmului ei.
Aș vrea să-ți dau inima mea pentru câteva clipe ca să simți c-am putea fi nemuritori și că orice barieră în calea acestui drum e doar o scuză pe care te străduiești din greu să o găsești. Ar trebui s-asculți prin ea cântecul păsărilor, vântul printre frunze și lăbuțele de câine pe pavele și așa să înțelegi cu inima mea, pentru că nu poți cu mintea ta, cât de simplă e lumea, cât de simplă e fericirea și cât de aproape e orice muritor de eternitate. Când inima mea se va prinde strâns de pieptul tău și va bate cu forța cu care bate acum în pieptul meu, vei înceta să mai auzi orice gând care nu te lasă să simți, să fii, să vrei, să visezi și să speri. O să bată până când n-ai să mai auzi lumea din jur și prejudecățile ei, până când ai să simți tot ce ai îngropat în inima ta sperând că va trece, până când ea va fi tot ce-o să mai ai puterea să simți.
Aș vrea să-mi dai inima ta pentru câteva clipe, să înțeleg ce poate simți un om ca tine și să simt cum e să-ți fie teamă, să-ți pese de părerea celor din jur ori cum se simte când te minți de unul singur că ești bine și refuzi să simți orice-i de simțit doar de teama durerii. Poate-am să reușesc s-o dezvăț din ritmul perfect în care o forțezi să bată și-am să o învăț că haosul și dezordinea nu sunt sfârșitul muzicii.
Aș vrea să facem schimb de inimi pentru câteva clipe ca să pot simți eu tot ce n-ai tu curajul să simți și, când va sosi vremea, să-ți dau înapoi inima curată, bandajată și gata s-o ticsești tu iar cu frici. Te rog doar să nu-ți lași mintea aspră să smulgă inocența din inima mea pentru că, în lipsa ei, nu știe cum să mai bată, iar eu nu știu cum să mai transform BPM-urile-n povești.
