Dacă până astăzi ați crezut că vorbesc despre lucruri prea personale, ei bine, abia acum începe să devină interesant. Astăzi vorbim despre Arhanghelul care, cred eu, mi-a salvat viața.
Relația mea cu Dumnezeu și relația mea cu religia sunt două chestiuni total diferite; poate o să mai vorbim despre asta cândva, dar acum vreau să vorbim despre un episod în care viața mea s-a schimbat radical.
N-am fost niciodată un copil normal. M-am dezvoltat diferit, m-am maturizat teribil de repede și am trăit decalat toate perioadele psihologice. Până pe la 18 ani trăisem mai mult decât vă pot explica în cuvinte, lucruri despre care n-am spus nimănui. Se strânseseră multe și puneau pe mine o presiune pe care nu știam cât o mai pot duce.
În perioada aceea am descoperit meditațiile, procesele de vizualizare și toată această lume care mi s-a potrivit mânușă. În timp ce mă descopeream pe mine și universul, am aflat, printre altele, că fiecare punct chakric e responsabil de un organ din corpul nostru și de anumite emoții pe care le trăim. Am experimentat multe lucruri în acea perioadă, lucruri despre care încă nu vreau să vorbesc public. Căutând tot mai multe informații, am descoperit poate cel mai prețios Arhanghel pe care parcă creștinii vor să-l pitească după ușă, altfel nu înțeleg de ce l-au ascuns în calendar în umbra lui Mihail și Gavril. Pe 8 noiembrie, pe lângă cei doi mari Arhangheli, creștinii îl mai au în calendar și pe Rafael, cel care are grijă de sufletele noastre, care le călăuzește către rai și care ne învață să iertăm. El este responsabil de inima noastră și tocmai de aceea o să-l găsiți în multe reprezentări cu veșminte verzi. N-am să vă spun eu povestea lui, căci o puteți găsi la o simplă căutare.
Nu știam pe atunci câtă nevoie aveam de el și cum apăruse în calea mea la momentul potrivit…
Deși sceptică, am dat o șansă ideii de a-l chema în ajutor pentru a putea să iert multele lucruri prin care trecusem. M-am așezat în pat, mi-am pus căștile pe urechi și-am plecat în călătoria mea astrală. Am urmat fiecare pas care era de urmat, iar atunci când procesul de iertare a început, în timp ce eram prinsă în proiecția mea, simțeam cum lacrimile îmi curg pe obraji fără să am vreun control asupra lor. Am plâns mult în ziua aia. Am plâns, dar nu m-a durut nimic. Am luat, rând pe rând, toate lucrurile care-mi făceau rău și le-am încredințat lui Rafael care le-a dus departe de mine.
E prea intim să explic tot procesul de trăiri din timpul acelei meditații, dar pentru cei interesați, putem avea o discuție despre asta și să vă pot povesti mai multe despre meditațiile ghidate de Arhangheli.
Revenind
La finalul acestui proces, o liniște copleșitoare s-a așternut asupra mea. Nu mai simțeam nicio durere, nu mai simțeam greutate, nu mai simțeam ură. Din acel moment, până în ziua de astăzi, dacă mă gândesc la orice om pe care l-am iertat atunci și la greșeala lui, nu mai simt niciun fel de durere. Și, credeți-mă, erau lucruri pe care, până la acel moment, îmi jurasem că nu le voi ierta niciodată. Dar acum e diferit. Acum nu mai simt nimic. S-au dus toate acele lucruri.
Textul ăsta nu e despre mine, ci despre el și puterea pe care o are. Nu vorbesc mai deloc despre meditațiile mele și despre relația mea cu divinitatea, dar azi mi s-a părut nedrept că povestea Arhanghelului Rafael e atât de puțin cunoscută.
