*Darius
Ea-i departe. Vorbiți. Nu des, dar când vorbiți se simte conexiunea. Conexiune pe care n-o ai cu oricine. Ți-e ciudă. Ea e prea hard-to-get. Prea încrezută. Prea stăpână. Prea independentă. Sau așa vrea să pară. O vrei, te vrea, dar ar fi nociv. Și pentru ea, dar și pentru tine. Îi e frică să recunoască. Nu vrea să fie judecată. Consecințele sunt prea mari dacă-și dă pe față sentimentele. Ce face dacă el se va folosi de acestea ca s-o manipuleze? Tipul nu-i oferă siguranță. Oare de ce? De fapt, i-ar oferi, dar… niciodată de la început. Ei îi e frică. El o consideră imposibilă. N-o înțelege. Îl vrea sau nu? Să-i ofere siguranța de care are nevoie sau nu? Cine să fie vulnerabil primul? Care renunță la orgoliu? La demnitate? Cine-și asumă riscul? El nu vrea să fiți prieteni. Ea ar vrea. O să spună „adio” la o astfel de propunere. „Să fim doar prieteni” nu se potrivește în ecuația asta. Mai sunt fete. Mai sunt băieți. Dar ei se vor în secret. Deși nu-și spun unul altuia, se simte scânteia aia. E acolo. Încet încet se transformă în flacără. S-ar putea ca incendiul ulterior să fie atât de puternic încât vor sfârși arși de vii. Decizia? Decizia e în mâna lor, dar din păcate ei sunt oameni, iar oamenii greșesc. Oare vor avea șansa să ia decizia corectă? Pot învinge condiția de om, pot face ce n-au făcut Adam și Eva? Dacă s-ar renunța la scuturi. Dacă ar fi mai vulnerabili. Dacă în loc de tachinările cu dublu înțeles ar spune totul pe față…. Dar dacă se renunță la toate astea…unde mai e farmecul?
*Eu
O întâmplare, o greșeală, o coincidenţă cu un scop precis. O întreagă conspiraţie! O muncă grea a universului pentru a intersecta două drumuri, mascând totul cu o banală normalitate. Și toate astea pentru ce? Pentru ca el să se vrea bărbat, dar să nu aibă nici macar curajul de a spune ce simte? Pentru ca ea să se vrea femeia, dar să fie prea lașă să seducă? Pentru doi orgolioși care caută scuze să se evite deși a devenit tot mai evident că se resping din prejudecăţi, dar ar da orice să lase dorinţa aia puternica de a domina să se desfășoare? Da! O luptă continuă de a așeza în ordine evenimente pentru a-i face să-nţeleagă ca nu există “Întâmplător…”. “Ea e prea departe!” , “Nu am încredere!”, ” Nu sunt sigur.”, “Și dacă nu va funcţiona…”, “E prea arogantă!”, ” E prea orgolios!”…. Scuze! Doar scuze inutile! Scuze care fac rău. Se ascund unul de altul după nimicuri. Nu le e teamă de sentimente. Se tem doar că nu va mai fi la fel. Se tem că nu sunt destul de buni unul pentru altul. Se tem de cum va reacţiona celălalt. Se tem de responsabilitatea de a nu răni. Oamenilor le place să se chinuie. Se mint singuri din motive pe care nici ei nu le înţeleg. Îi mint pe alţii din teamă și orgoliu. Se cred puternici, dar se lupta cu sentimente simple. Oare cum va fi cand vor avea curajul să vorbească? Să fie el cel care-și demonstrează curajul? Să fie ea cea care va încerca prima să seduca? Și totusi, oare câtâ răbdare va mai avea timpul cu ei?
