Trebuie să fiu puternică, dar sensibilă, să fiu frumoasă, dar naturală, să merg pe tocuri, dar nu prea înalte, să tac, dar să spun ce e nevoie să fie auzit, să merg drept, dar în dreapta cuiva, să zâmbesc, dar cu capul în jos, să pot orice, dar să fiu neajutorată, să gândesc, dar nu de una singură, să fiu inteligentă, dar atât cât să știu c-ar trebui să tac. Trebuie să am valori morale, dar flexibile la nevoie, să știu să fac lucruri fără să mai fi făcut înainte.
Trebuie să fiu menajeră, bucătăreasă, bonă, profesor de meditații, terapeut și, la nevoie, salahor, dar nu pot fi cine cred eu c-ar trebui să fiu. E vina mea când sunt o victimă, vorbesc mereu prea mult, gândesc mereu prea prost, pun mereu prea puțină sare, sunt prea isterică, prea pretențioasă, prea feministă, prea neîndreptățită. Mă culc cu prea mulți bărbați, am prea puțină experiență în orice, port haine prea sexy, merg prea drept pe stradă, vorbesc prea mult cu necunoscuți, am prea multe gânduri proprii. Vreau bani nejustificat, fac crize, plâng prea mult, gătesc prea rar, n-am sânii care trebuie, am părul prea scurt, am vise și priorități prea mari pentru ce pot eu. Nu sunt măritată, nu am copil, nu port make-up, nu-mi strâng rochiile prea mult în talie…
Salut! Sunt Claudia, am 28 de ani și m-am născut femeie. Acest privilegiu le oferă bărbaților speriați și nesiguri pe ei impresia că-mi pot spune ce să fac, ce să port, cum să mă port, cum să nasc, cum să gândesc și ce să gândesc. Sunt femeie și cu cât un bărbat o are mică (stima de sine), cu atât va urla la mine mai tare că rolul meu este să fac copii și ciorbă. Sunt femeie și cu cât un bărbat a fost mai puțin iubit de mama lui, cu atât mai tare va crede că nu mă pricep la nimic și că nu valorez decât atât cât crede el c-ar trebui să valorez. Sunt femeie și cu cât un bărbat a fost mai refuzat de femei, cu atât mai puternic îmi va judeca și jigni mie standardele.
Sunt Claudia, am 28 de ani și sunt feministă! Nu pentru că vreau superioritate, ci pentru că vreau egalitate. Nu vreau să îmi fie frică sau rușine să merg ziua sau noaptea pe strada, nu vreau să am eu grijă la felul în care mă îmbrac, nu vreau să îmi fie rușine cu cine sunt, nu vreau să fie vina mea dacă sunt abuzată, dacă sunt bătută nu vreau să fie toată lumea convinsă că sigur am făcut eu ceva ca să merit, nu vreau ca un bărbat să îmi spună ce să fac cu corpul meu, nu vreau să aibă nimeni altcineva în afară de mine drept asupra mea, nu vreau să fiu proprietatea nimănui. Nu vreau să fiu luată peste picior atunci când încerc să vorbesc serios, nu vreau să stau doar la cratiță, nu vreau să tac și să îndur!
Sunt femeie și nu voi accepta niciodată ca în numele meu să vorbească un bărbat!
