Azi nu trebuie să te mai întrebi dacă textul ăsta e despre tine. Nu trebuie să încerci să descoperi cu întrebări subtile și nici nu trebuie să te prefaci că nu înțelegi că e despre tine. E drept, nu-ți scriu prea des. Nu la fel de des pe cât aș vrea și clar nu la fel de des pe cât am avea amândoi nevoie, însă, dacă am vorbi zi de zi, poate zâmbetul tău de acum n-ar mai avea la fel de mult farmec sau poate ai învăța că e firesc să zâmbești zi de zi. Nu știu dacă viața ta ar fi diferită fără mine și nici nu știu cât vom rămâne unul în viața celuilalt, însă știu ce-am de făcut atâta timp cât suntem conectați.
Știi?! Studiind o vreme psihanaliza și psihoterapia am descoperit cât de mulți oameni nu sunt, de fapt iubiți, apreciați sau validați și pentru că știu câtă nevoie de iubire are lumea asta prăpădită, am decis să iubesc oamenii și tot ceea ce reprezintă ei. Nu cer nimic și presupun că mă cunoști destul de bine încât să fi observat deja că nici nu aștept nimic în schimbul lucrurilor pe care le ofer în exterior. Știu ce înseamnă să nu te simți iubit, dorit, apreciat, validat, să nu te simți important, să nu simți că ai un rost ori că ai conta în vreun fel așa că, dacă pot să te ajut pe tine să nu simți toate astea, poți să fii sigur că voi fi mereu acolo.
Te cunosc înspăimântător de bine. Știu ce doare și cât, văd când ți se frâng aripile și înțeleg strigătele tale fără de ecou. Știu că uneori te sperie faptul că aș putea cunoaște părți ale sufletului tău pe care te străduiești de mult să le ți ascunse, dar să nu-ți fie teamă. De ce să-ți fac rău când știu exact ce-nseamnă să simți răul altora? Am înțeles că nu-mi poți spune ce simți atâta vreme cât și tu încerci să fugi, să scapi de emoții. Te văd cum îndeși în toate colțurile lucruri pe care speri să nu le vadă nimeni și simt cum ți se strânge inima atunci când încerc să-ți ating rănile.
Deși mi-ar plăcea ca ceaiurile cu mine să devină acel loc în care să poți să fii tu, să poți să fugi, să fii convins că poți să simți sau să spui orice fără să fii judecat, astăzi nu vreau să vorbesc despre ce mi-ar plăcea mie. Azi am să-ți spun câteva lucruri pe care am să le tot repet ori de câte ori vei avea nevoie.
Ai avut incredibil de mult curaj să visezi așa frumos și nu-mi vine să cred că ai reușit să transformi un vis de care unii râdeau într-un întreg univers pe care alții și-ar dori azi să-l aibă, Ai reușit! Înțelegi? Ai devenit un om mare atât de frumos, un om mare care schimbă viețile altora, un om mare care-i face și pe alții fericiți. Știu că a fost greu și îmi pare rău că n-am fost acolo. Știu că a durut, dar am alergat cât de repede am putut spre tine cu plasturii mei roz. Poate nu realizezi încă, dar ai avut foarte mult curaj să renunți atunci la tot și să o iei de la capăt, să te ridici și să zbori din nou.
Îl văd în ochii tăi pe Dumnezeu și văd cât de mult din Sine poate pune într-un singur suflet. Văd curajul, văd puterea cu care ești capabil să iubești, văd sensibilitatea, văd dăruirea, văd visurile și dorințele. E drept, văd și durerea, frica și nesiguranța, dar te cunosc atât de bine încât să știu că vei trece peste ele. Mi-ar plăcea ca întreaga lume să-ți vadă focul din ochi, să vadă și ei măcar o mică parte din omul minunat pe care-l știu eu. Da, e drept, ai și defecte. Toți le avem, însă asta nu te face nedemn de iubire sau apreciere. Toți greșim, dar văd cât de mult te străduiești să îndrepți lucrurile și văd durerea care se ascunde în spatele unor cuvinte aruncate poate prea repede.
Meriți să fii iubit și să iubești! Meriți o mână de ajutor atunci când ai nevoie, meriți nopțile cu lună plină și oameni care să zâmbească atunci când te văd. Meriți aripi să zbori atât cât simți tu că e nevoie, meriți mâini care să te mângâie și voci care să te alinte. Meriți ca cineva să te strângă în brațe ori de câte ori ai nevoie, nu doar așa, superficial și pe grabă. Meriți să te privesc așa, meriți să-mi pese, meriți fiecare zâmbet pe care mă străduiesc să ți-l pricinuiesc. Meriți locul de sub aripile mele. Eu n-am să te alung niciodată, dar poți pleca oricând vrei.
N-am să obosesc niciodată să-ți spun cât de mândră sunt de tine și n-am să mă supăr nici dacă ai să le dai textul ăsta oamenilor de care tu ești mândru.
Zâmbește! Nici n-ai idee cât de frumos devine universul atunci când o faci.
